Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Distrugerea patrimoniului natural, o problemă la zi

Autor: L. BUDIN
15 Ian 2020

Ziua Mondială a Rezervațiilor și Parcurilor Naturale, care s-a sărbătorit, şi anul acesta, pe 11 ianuarie, a trecut fără să facă valuri – la noi. Florin Stoican, preşedinte a două organizaţii de mediu, ambele implicate în desemnarea şi administrarea de arii protejate, vorbeşte despre lucrurile bune şi rele care s-au întâmplat în România, în domeniul păstrării biodiversităţii.

 

Ce a câştigat România, din ’89 încoace, la capitolul arii protejate? „În primul rând, am început să ne ocupăm cât de cât de administrarea profesionistă a rezervaţiilor şi a parcurilor naţionale şi naturale”, spune Stoican. „Practic, prin ’98 sau ’99 s-au înfiinţat primele administraţii de parcuri în Retezat, Piatra Craiului şi Vânători-Neamţ. După 2000, s-au pus pe picioare administraţiile mai multor parcuri şi rezervaţii, care totalizau aproape 8% din teritoriul ţării. Apoi, a luat naştere reţeaua europeană Natura 2000, iar ariile protejate au ajuns să ocupe 24% din teritoriul ţării. Şi cam acolo am rămas, adică în stadiul în care încercăm să le administrăm”.

 

Gestionare cu probleme

Administrarea rămâne o problemă, precizează Stoican: „Se crease un sistem de administrare care funcţiona. Dar, din păcate, a fost dat peste cap acum doi ani. Prin Ordonanţa 75 din 2018, s-au desfiinţat custodiile implicate în gestionarea ariilor protejate, iar administrarea acestora din urmă a trecut la Agenţia Naţională pentru Arii Protejate. Ceea ce, teoretic, părea un lucru bun, pentru că statul îşi asumase, în sfârşit, o responsabilitate – dar practic nu a însemnat nimic. Fiindcă Agenţia e doar o instituţie fără resurse, fără personal şi fără experienţă”. Custodia ariilor protejate, explică Stoican, echivalează cu externalizarea administrării către un muzeu, un institut de cercetare, o instituţie de învăţământ superior, o asociaţie ori o primărie locală.

 

Ne lăudăm, şi atât

Pe lângă cele enumerate mai sus, zonele protejate se confruntă, în ziua de azi, şi cu alte probleme, mult mai grave, spune Florin Stoican: „Asistăm la distrugeri ale patrimoniului natural, prin exploatări forestiere, construcţii, vânătoare, balastiere, microhidrocentrale ş.a.m.d. Marea problemă e că ne place să ne lăudăm cu natura extraordinară din România, dar nu facem nimic ca să avem grijă de ea”.

Unde ar trebui acţionat, cu prioritate? „Ar trebui ca statul să se implice mult mai activ, şi nu la modul ipocrit. Să realizeze că păstrarea patrimoniului şi conservarea naturii sunt o prioritate şi să investească în asta, prin întărirea legislaţiei şi îmbunătăţirea ei, prin creşterea capacităţii instituţiilor de administrare şi control, prin acordarea de resurse pentru cercetare şi pentru management. Spre exemplu, Administraţia Fondurilor pentru Mediu, deşi ia banii cei mai mulţi din exploatarea resurselor naturale, nu întoarce nimic pentru natură. Dă finanţări pentru programul Rabla, în loc să facă, de exemplu, un program de educaţie ecologică sau de protejare a pădurilor virgine”.

Geologul Florin Stoican este preşedintele a două organizaţii de mediu. Una este Asociaţia Kogayon, cea care a înfiinţat Parcul Naţional Buila-Vânturariţa şi acum e implicată în desemnarea Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte. Cealaltă este Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti, care a administrează Parcul Natural Văcăreşti din Capitală şi care şi-a propus să pună la punct o reţea de arii protejate urbane.

Ultima oră
Alte titluri din: Social
Elevii din învățământul preuniversitar acreditat beneficiază de transport gratuit Elevii din învățământul preuniversitar acreditat beneficiază de transport gratuit
Loviți de COVID, la Casa Județeană de Pensii din Cluj. Nici directorul nu a scăpat! Loviți de COVID, la Casa Județeană de Pensii din Cluj. Nici directorul nu a scăpat!
Mai multe titluri din: Social
Antena3.ro Familia unui preot din Brașov, decimată de COVID-19 în doar două săptămâni
Libertatea.ro Au trecut 6 ani de când Olga a dispărut, acum poliția a rezolvat misterul. Este șocant ce a pățit tânăra de 25 de ani
A1.ro Delia, pozată într-o ținută transparentă! Fanii de pe Instagram au reacționat imediat
IncomeMagazine.ro Înregistrarea în scop de TVA a societăților din România se complică din nou
Observator.ro Cadavrul unui preot, infectat cu coronavirus, a dispărut de la morga din Carei. Îl îngropase altă familie