Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur

Autor: ADI MUNTEANU
29 Mai 2020

Înainte ca Bucureștiul să se extindă la nivelul la care a ajuns astăzi, zona Lacului Văcărești reprezenta o margine neinteresantă și lipsită de importanță pentru Ceaușescu. Faptul că acolo erau câteva zeci de gospodării și grădini erau doar fleacuri. Dacă e să comparăm cu deranjul pe care l-a făcut construind Lacul Morii de la Ciurel, mutând cimitire și mii de familii, în sudul Bucureștiului să expropriezi 100 de locuitori a fost o sarcină îndeplinită rapid, în doar cele trei luni din vara anului 1986. Intenția lui Ceaușescu era ca la Văcărești să se construiască un nou lac de acumulare, care să susțină irigarea zecilor de hectare cu sere de legume de la Vitan-Bârzești și Popești-Leordeni. Amplasarea lacului a fost dorința expresă a lui Nicolae Ceaușescu, însă acesta nu a ținut cont de sugestiile hidrologilor, care au avertizat că lacul este „cam sus”, deasupra nivelului râului Dâmbovița, iar apa nu poate „curge în sus”. Ceaușescu a insistat și a decis aducerea apei din râul Argeș, de la 30 de kilometri, de la barajul Mihăilești-Cornetu.

 

Sistematizarea și reconstrucția Bucureștiului începute după cutremurul devastator din 1977, sub pretextul că multe clădiri interbelice nu prezintă siguranță seismică, a dus la demolarea unei mari părți din centrul Capitalei, întregul cartier Uranus, precum și a unor monumente istorice. Nu se știe din ce motive Ceaușescu avea o obsesie cu Mănăstirea Văcărești, pe care o dorea demolată. Nu au contat protestele din Occident, de la ONU, ale istoricilor care susțineau valoarea istorică a acestui ansamblu. A demolat-o, deși exista un proiect de restaurare încă din 1973.

 

Lacul, un rateu tehnologic

 

După demolarea mănăstirii, în decembrie 1986, Ceaușescu a vizitat șantierul viitoarei construcții unde urma să se ridice, pe locul vechiului ansamblu Văcărești, noul Palat al Justiției și a decis și construirea unui lac de acumulare care să asigure atât apa potabilă pentru sudul Bucureștiului, cât și bazin de irigații pentru serele din apropiere. Zis și făcut. Familiile au fost expropiate și în doar doi ani s-a construit și betonat digul împrejmuitor. Singura problemă a fost umplerea acestei căzi imense, deoarece, gravitațional, acest lucru era imposibil: râul Dâmbovița curge cu 6-7 metri sub nivelul lacului, iar apa... nu curge în sus. Ceaușescu, uitându-se pe hartă, a venit cu altă soluție „genială”: „Aduceți apă din Argeș, care e mai sus”, cu toate că traseul canalului de aducțiune străbătea cartiere și zone industriale. Lucrările de aducerea apei au început, dar, pentru a se raporta umplerea lacului înainte de termen și pentru a fi lăudată finalizarea Lacului Văcărești la Congresul XIV al PCR s-a decis umplerea lacului cu apă pompată din Dâmbovița. Luni întregi pompele au secat pur și simplu debitul râului, încercând să aducă apa din lac la nivelul droit, creând probleme în aval. A fost nevoie de scăderea nivelului lacurilor de pe râul Colentina, afluent al Dâmboviței, pentru ca albia să nu fie secată. Un lanț de greșeli făcute la ordinul expres al lui Ceaușescu.

Însă la Congresul XIV al PCR nu s-a mai lăudat nimeni. Problemele au apărut imediat ce a fost umplut lacul: apa trecea pe sub dig, iar serele de legume, care trebuiau irigate, au fost, în realitate, inundate, nivelul apei din sere a ajuns la un metro, distrugând întreaga recoltă din vara lui 1989. S-a decis golirea imediată a lacului, iar la ora desfășurării Congresului, când trebuia raportată realizarea lucrării, lacul era deja golit. Și așa a rămas.

 

Revoluția a salvat zona

 

După dezastrul acestei investiții uriașe, dar care s-a făcut degeaba, pentru a merge mai departe pe obsesia lui Ceaușescu, urma ca lacul să mai capete trei metri adâncime și fundul să fie integral betonat, însă doar după finalizarea Casei Poporului, care „înghițea” cu prioritate aproape toată cantitatea de ciment produsă în România. Astfel, lacul nu a mai fost o prioritate. Apoi a venit Revoluția și nu a mai fost nimeni preocupat de o eventuală continuare a proiectului hidrologic de la Văcărești. Cum este o zonă mlăștinoasă, cu pânza freatică aproape de suprafață și cu izvoare puternice, nu există posibilitatea construcției acolo a unei zone industriale sau rezidențiale. În aceste condiții, natura s-a regenerat încet, dar sigur. Au apărut bălțile, s-a dezvoltat flora sălbatică și, curând, a apărut și fauna. Sute de stoluri de păsări și-au găsit aici un refugiu liniștit: lebede, berze, diverse specii de rațe.

 

22 de ani de sălbăticie

 

De la Revoluție până în anul 2000 locul a avut statut nedefinit, însă începuse să trezească curiozitatea locuitorilor din zonă. Apoi și a ecologiștilor. Că erau cunoscători sau nu, aceștia au observat aici mai multe specii de păsări, insecte, animale și flori în marea pădure de stuf. Pe lângă partea frumoasă însă se adunau și munți de gunoi adus de peste tot. De la cel menajer la resturi de materiale de construcții, cărate de multe ori cu camioanele.

 

Este așteptat și șacalul auriu!

 

Directorul Asociației „Parcul Natural Văcărești”, Dan Bărbulescu, ne-a declarat că în urma noului acord de parteneriat cu Ministerul Mediului, parcul poate căpăta o nouă viață. Prioritare sunt paza și îngrădirea, apoi trebuie făcut un plan de management al parcului, de care Ministerul Mediului trebuie să se ocupe. „Am propus să-l facem noi, gratuit, fiind foarte buni cunoscători ai parcului, însă până acum lucrurile tărăgănează. Am avut timp de doi ani parcul în administrare și lucrurile au fost foarte bune”, ne-a declarat Dan Bărbulescu.

În ciuda birocrației care oprește pentru moment dezvoltarea unei infrastructuri a parcului, natura își vede de treabă. În ciuda incendiului din luna februarie, care a distrus circa 50 de hectare și a ars zeci de arbori, flora și fauna și-au revenit. Sosirea primăverii a readus păsările migratoare care cuibăresc an de an aici. Mai mult, în ultima vreme au fost observate pe câmpurile de la sud de Popești-Leordeni mai multe exemplare de șacal auriu, care sunt tot mai aproape de zona Văcărești. „Ne așteptăm să se apropie tot mai mult de Parcul Văcărești, unde, credem noi, se va adapta foarte bine. Nu ar intra în conflict cu celelalte specii de mamifere existente aici, dar ar fi «regele junglei». Este un animal foarte frumos, dar timid. Ar fi un mare câștig pentru parc, dacă ar ajunge aici”, ne-a spus Dan Bărbulescu.

„Vulpile bănuim cum au ajuns în parc. Chiar și în Cimitirul Bellu au fost văzute vulpi. Dar vidrele cum au ajuns aici?”, am întrebat. „Nu știm exact. Bănuim că au ajuns pe Dâmbovița. Vidra este un animal nocturn, tot timpul în căutare de hrană. Vidre sunt în număr mare în amonte pe Dâmbovița. Aici avem două familii de vidre, cred că sunt 8-9 exemplare. Așa cred că au ajuns aici. Noi le-am văzut prima oară cu camerele de observare pe timp de noapte, în urmă cu 7-8 ani. Uneori sunt vizibile și ziua, dar sunt libere și fericite, nu au dușman natural în afară de om. Sunt multe «vedete» în acest parc”.

 

2003: proiect cu parfum de corupție: hipodrom, terenuri de golf și cazinouri

 

În anul 2000 a existat un proiect de amenajare a întregului parc. Urma, conform promisiunilor, construirea unui hipodrom, a unor cazinouri, a unui teren de golf și a unui hotel. În 2003, Tony Mikhael, cetăţean australian, a câștigat licitația pentru proiect și concesionarea terenului de 190 de hectare pentru 49 de ani. Redevența, una mai degrabă simbolică, 29 de cenți pe an pentru fiecare metru pătrat, a trezit suspiciuni de corupție, dar contractul fiind atribuit legal, acesta nu mai putea fi anulat decât dacă Tony Mikhael încălca prevederile lui. Abia în 2015 acest contract a fost anulat în Justiție, iar terenul a reintrat în posesia statului. Partea bună din neseriozitatea acestui partener este că nu a stricat nimic. Partea proastă este că nu a păzit deloc zona și parcul a fost ani întregi un depozit de gunoaie.

 

Doar 2 ani de normalitate

 

În 2016, după trei ani de luptă, Asociația Parcul Natural Văcărești a obținut de la toate autoritățile statului statutul de Arie Naturală Protejată pentru „Delta Bucureștiului”. Pe 11 mai 2020 s-au împlinit patru ani de când Asociația „Parcul Național Văcărești” a preluat administrarea zonei, în colaborare cu Primăria Municipiului București. Rezultatele acestei administrări au fost foarte bune. S-a curățat parcul de gunoaie, s-au amenajat trasee, puncte de observare, s-a asigurat paza și a dispărut braconajul. Din păcate, doar pentru doi ani. Printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului Dăncilă, din iulie 2018, ONG-urile au fost excluse de la administrarea parcurilor naturale, acestea ajungând în grija Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), înființată în anul 2016, în subordinea Ministerului Mediului. Guvernul a considerat că managementul ariilor naturale protejate depășește responsabilitatea și posibilitățile de acțiune ale ONG-urilor. În lipsa pazei, au reapărut braconajul și gunoaiele pentru că ANANP nu avea suficienți angajați pentru asigurarea pazei și nici nu a putut face angajări în acest scop, deoarece posturile la agențiile guvernamentale erau blocate. Văzând că parcul se degradează, Asociația a reînceput paza, pe bază de voluntariat, cu ajutorul Rangerilor Urbani.

 

 

Prin fenomenul de zoocorie, zburătoarele au adus de la sute şi chiar mii de kilometri seminţe, ouă microscopice, alţi germeni ai vieţii. Păsările au fost cele ce au însămânţat terenul, lor le datorăm construcţia oazei. Parcul Natural Văcăreşti a fost, în primul rând, opera păsărilor.

Dan Bărbulescu, director executiv Asociația „Parcul Natural Văcărești”

Ultima oră
Alte titluri din: Reportaje
Grecii îi așteptau pe români să le salveze turismul Grecii îi așteptau pe români să le salveze turismul
Prima zi de libertate. Terasele revin la viață Prima zi de libertate. Terasele revin la viață
Mai multe titluri din: Reportaje
Antena3.ro Virusologul șef al Germaniei afirmă că știe când scăpăm de COVID-19
Libertatea.ro VIDEO Sfidarea clanurilor continuă, ce au făcut Spoitorii. A fost eveniment de amplore în lumea interlopă, ce spune poliția
A1.ro O româncă încasează 46.000 de lire pe an din vânzarea de poze. Ce parte a corpului își fotografiază pentru bani
IncomeMagazine.ro Înregistrarea în scop de TVA a societăților din România se complică din nou
Observator.ro Tânăr ucis și dezmembrat de iubita cunoscută pe Tinder