Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tragedia aviatică din Apuseni. Mii și mii de fapte bune, în numele Aurei Ion

Autor: MIHAELA BîRZILă
02 Iun 2020

Sora Aurei Ion a luat o decizie radicală la șase ani după tragedia aviatică din Apuseni. Plecată de 11 ani din țară, în Marea Britanie, Mariana Ciucă se întoarce acasă, unde și-a făcut deja o nouă familie: o familie formată din miile de copii ajutați în numele surorii sale. Anul acesta, Aura ar fi împlinit 30 de ani. Nici acum, familia nu și-a găsit liniștea după accidentul din 2014, în care tânără rezidentă a murit înghețată, alături de pilotul Adrian Iovan, așteptând să o salveze cineva din zăpadă. Din Marea Britanie, sora ei s-a luptat în tot acest timp să fie pedepsiții vinovații, dar e convinsă că ancheta este nefinalizată și așa va rămane cât timp cercetarea penală nu va fi făcută în scopul aflării adevărului. Nu mai are așteptări de la autoritățile române și încearcă să-și vindece rănile cu acte caritabile. În prezent, vrea să conecteze la școala on-line 100 de copii din satele sărace. Proiectul se numește Fii un supererou digital pentru copiii de la sat! Ajută-i să meargă la școala digitală!”. De o atenție specială, s-au bucurat elevii din satul unde a copilărit Aura Ion, Merișani, jud. Teleorman: copiii au primit o bibliotecă nouă, cu 2.000 de cărți, și au parte de petreceri-surpriză în fiecare an de Crăciun, cu baloane, mascote și cadouri. În același sat, părinții Aurei au botezat un băiețel. 

 

Mariana Ciucă: 

Aura trăiește prin faptele bune pe care le facem în numele ei. Dispariția ei ne-a călit sufletele, ne-a educat răbdarea și ne-a adus mai împreună ca niciodată pentru un bine comun. A fost un om creativ, inteligent și perseverent, cu aspirații mari. Era sublocotenent și ofițer-student în anul V la Institutul Medico-Militar din București. Avea doar 23 de ani și efectua un stagiu de pregătire la Spitalul Fundeni, când accidentul aviatic din Munții Apuseni i-a curmat viața, pe 20 ianuarie 2014. Dacă s-ar fi făcut medic, ar fi fost iubită de pacienți, genul ăla de medic pe care îl amintești în rugăciuni, nu doar pentru că te-a tratat și te-a scăpat de boală, ci pentru că te-ar fi făcut să te simți bine sufletește, te-ar fi liniștit și asigurat. În memoria Aurei, alături de familia mea, am înființat asociația Aura Ion din România, dar și Fundația Aura Ion din UK. Principala noastră misiune este să ducem mai departe ambițiile și aspirațiile ei. În doar câteva luni, COVID-19 a schimbat drastic viața elevilor. În acest moment, voluntarii noștri acordă asistență tehnică telefonică și on-line pentru 120 de copii și 30 de profesori, în vederea folosirii aplicațiilor recomandate de Ministerul Educației. În fiecare zi, cel puțin 5 copii sunt conectați. Am identificat o nevoie urgentă privind lipsa competențelor digitale și în rândul profesorilor aflați în situația neprevăzută de a învăța, într-un timp foarte scurt, aplicațiile de predare on-line. Primele 40 de laptopuri și tablete au ajuns deja la elevii care nu aveau nicio posibilitate de a face cursuri on-line”.

 

 

Cum au fost alese școlile pe care le sprijiniți?  

 

΄ncă din anul 2015, Asociația Aura Ion sprijină educația copiilor din mediul rural din județele Prahova, Alba, Giurgiu, Teleorman, Dâmbovița și Mureș. Am ajutat 4.000 de copii din zone defavorizate cu ghiozdane și rechizite, am echipat 15 școli și 28 de grădinițe cu peste 2.000 de piese de mobilier, jucării, sute de materiale didactice și 200 de calculatoare. Am trimis 15 tone de donații, în valoare de peste 150.000 de lire sterline familiilor defavorizate - cărți, rechizite, haine, jucării și echipamente, toate transportate din Bristol, UK, 2.500 km până în România”.  

 

 

Ce caz v-a impresionat cel mai mult?

„Anul trecut, am reușit să strângem fonduri pentru o mamă singură, care avea patru copii și era însărcinată. Dormeau afară, într-o magazie improvizată din celofan. Părinții mei au decis să le ofere casa lor de la țară, ca adăpost temporar. Apoi, am reușit să înscriem copiii la școala din sat, câțiva dintre ei abandonaseră de mai multe ori școală. Din decembrie 2019, acești copii locuiesc într-o căsuță cu un teren mare, cu mulți pomi fructiferi, într-un sat vecin, pe care le-o vom cumpăra imediat ce finalizăm actele necesare. Recent, le-am dus o căpriță, un ied, mai multe găini și ne dorim să îi susținem în continuare. În luna ianuarie a acestui an, chiar pe data de 20, când comemoram 6 ani de când am pierdut-o pe Aura, în familia această s-a născut un băiețel, căruia mamă a ales să îi pună numele Aurel. Un alt caz care m-a impresionat foarte mult a fost cel al unui băiețel nevoit să trăiască într-un scaun rulant, pe care mama lui îl ducea cu greu la școală. Mama împingea scaunul defect, care îi rămăsese mic, se chinuia să evite toate gropile, urca dealul cu pantă abruptă, iar acest efort i-a cauzat și ei dureri acute de spate. Din fericire, am reușit în doar câteva zile să strângem peste 2.000 de euro, bani necesari pentru un scaun electric, care îi va permite băiețelului să meargă în fiecare zi la școală”.  

 

 

Ați primit vreun sprijin de la autorități?

   

Am depășit etapa când aveam așteptări, îmi doresc să găsesc soluții care să mobilizeze autoritățile și astfel să ni se alăture în acest dans al schimbării în bine. Anul trecut, am avut exemple pozitive când asociația a inițiat proiecte de renovare și reconstrucție a anumitor școli, pentru ca apoi să ni se alăture și primăriile locale cu resurse. Cred în puterea exemplului și din acest motiv cred că instituțiile nu vor reuși niciodată singure, ci doar impreună cu noi, cetățenii sau grupurile de intervenție civică.

 

 

De ce credeți că nu s-a ajuns la niciun deznodământ în cazul tragediei din Apuseni? 

 

La dosar, sunt probe certe care atestă cauza decesului Aurei - hipotermia, care evidențiază că instituțiile nu au intervenit în timp util, deși existau dotările necesare și suficiente pentru a se interveni și a salva victimele, dar procurorii au trecut peste lege, sfidând probele cu scopul de a proteja persoanele cu funcții la nivel înalt în stat. Dat fiind că responsabili pentru eșecul localizării și salvării au fost/sunt decidenți de la cel mai înalt nivel al țării, pentru că aceste persoane sunt mai presus de lege și pentru că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba (unde a fost inițial înregistrat dosarul) începuse cercetările în forță, la scurt timp de la începerea investigațiilor, s-a cerut ca dosarul să ajungă la Parchetul General, pentru a se putea mușamaliza. Cine ar fi putut să execute asta? Secția de procurori care, în opinia mea, ar trebui să fie desființată - Secția Militară. Fac această afirmație întrucât, din anul 2014 și până în 2019, această secție a avut în cercetare 311 dosare penale, din care 111 au fost clasate, 191 - nefinalizate și doar 9 au fost trimise în judecată, dintre care două au fost dosarul Mineriadei și dosarul Revoluției, faimoasa Secție fiind obligată de CEDO să le trimită în judecată. Pentru că erau prea multe persoane de protejat, dosarul este trimis la o altă secție de la Parchetul General - la Urmărire penală criminalistică - unde este scoasă din dosar Mănescu Ramona, ministrul Transporturilor la data producerii accidentului. Pentru ca familia noastră să nu poată contesta ordonanța de clasare, procurorul trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar o altă parte din dosar - la Înalta Curte, unde se judecă ordonanța de clasare dată de procurorii militari. În 2019, după ce dosarul s-a trimis la Cluj, pe surse, am aflat că două volume din dosar nu ne fuseseră prezentate (nici nouă, părților, și nici judecătorului de la Înalta Curte), fiind practic ascunse de către procurorii de la Parchetul General, care afirmaseră pe semnătură că dosarul Apuseni are un număr de doar 25 de volume (în fapt erau 27). Tot pe surse, am aflat că dosarul fusese trimis la Cluj cu dedicație pentru cei de la ROMATSA. După ce am obținut și cele două volume, surprinzător, dosarul se reîntoarce la Parchetul General. În prezent, dosarul se află la Parchetul General, la Secția Urmărire Penală Criminalistică, unde este pus sub urmărire, având calitate de suspect, unul dintre lucrătorii ROMATSA, fiind instrumentat de procurorii Ilie Mihai Eduard și Bugeac Eduard, procurori care nici ei nu arată că ar intenționa să facă cercetările în scopul legii”.      

 

Am solicitat un punct de vedere de la Ministerul Public în legătură cu stadiul dosarului, dar încă nu am primit niciun răspuns. Ultima comunicare oficială datează din 6 august 2018. Conform acesteia, se investighează:

 

 - acţiunile/inacţiunile celor doi membri ai echipajului, atât în faza de pregătire a zborului, cât şi în faza de zbor;

- activitatea de dirijare şi control a zborului RFT 111, de către controlorii de trafic aerian de la ACC Bucureşti – ROMATSA;

- activitatea lucrătorilor ROMATSA, a membrilor Comitetului Ministerial condus de ministrul Transporturilor şi a lucrătorilor Centrului Operativ pentru Situaţii de Urgenţă de la acelaşi minister, în legătură cu modul de gestionare a acţiunilor de localizare/determinare a zonei de căutare şi salvare a victimelor accidentului aviatic, după prăbuşirea aeronavei;

- îngrijirile medicale acordate şi respectarea procedurilor prevăzute în Ghidul de resuscitare – 2010 de către medicii civili în ceea ce priveşte încetarea manevrelor de resuscitare şi declararea decesului victimei.  

 

 

Ultima oră
Alte titluri din: Interviuri
Ochiului îi place mult lumina Ochiului îi place mult lumina
Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Mai multe titluri din: Interviuri
Antena3.ro Mesajul dur al unei asistente: ”Sunt mândră că șterg funduri!”
Libertatea.ro Țara care a sărit de la 7.500 la 30.000 de infectări într-o zi. Noua metodă de raportare dezvăluie „furtuna perfectă” COVID
A1.ro Gina Pistol a plâns în hohote în fața chefilor! Vedetele au licitat pentru farfurii, la Chefi la cuțite
IncomeMagazine.ro Înregistrarea în scop de TVA a societăților din România se complică din nou
Observator.ro Bătaie în trafic, la Galaţi. Doi şoferi s-au dezbrăcat, apoi şi-au împărţit pumni şi picioare