Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Scrieri - Gabriel Liiceanu defineste cartea

21 Dec 2004

CULTURA
Gabriel Liiceanu ne vorbeste despre carti. Si le defineste. Cartea e corp spiritual, e un fel de carja pentru mersul spre absolut si orice pagina scrisa e o seductie la distanta, o erotica a departarii.

MIRUNA MIHALCEA

ATASAMENT. Pentru Gabriel Liiceanu, cartile personale sunt ca o a doua familie
Jurnalul National: As fi vrut sa va intreb despre biblioteca. Avand insa in vedere ca sunteti si director de editura, dati-mi asadar o definitie a cartii in toate formele si scopurile pe care le deserveste ea.
Gabriel Liiceanu: M-a fascinat intotdeauna identitatea incerta a cartii. Este ea un obiect la fel ca acelea care o inconjoara? Este ea ca pixul, ca guma de sters, ca lampa de pe birou? Evident, pot sa o tin in mana ca pe orice obiect. Cu toate astea, ea nu este un obiect obisnuit, ci unul de citit. Asta inseamna ca ea este un obiect ambiguu, un corp spiritual. Cu toate ca sta in fata mea, pe masa, ea nu este inca. Ea incepe sa fie din clipa in care, deschizand-o, incep sa o citesc. O carte nedeschisa e doar o promisiune de carte.

Dar de ce citim? La ce sunt bune aceste "corpuri spirituale"? Cum definiti cartea in raport cu utilizarea ei?
Am sa va dau cateva definitii faimoase ale cartii. Noica, de pilda, spunea ca nu doar trupul poate fi nespalat, ci si mintea, spiritul. Cititul este, mai intai, un mod de a-ti face toaleta in ordinea spiritului si atunci cartea apare ca element central in igiena mentala. E un soi de sapun spiritual. Cartea nu exista insa numai in raport cu mine. Prin ea pot comunica si ea devine atunci un principiu al dez-departarii. "Cartea e un mijloc de a sta de vorba cu departele tau", spunea tot Noica. Iar in acelasi sens, Jean Paul, un scriitor romantic german, spune despre carti ca sunt "scrisori mai groase scrise prietenilor". In ambele cazuri este vorba de anularea departarii in timp sau in spatiu. Datorita cartii pot sta de vorba cu cel care nu e langa mine. Pot fi contemporan cu Seneca, dupa cum pot sa ma intalnesc cu cineva care locuieste pe alt continent. Ideea a fost preluata de un ganditor german contemporan, Peter Sloterdijk, care a interpretat umanismul ca o telecomunicatie nascatoare de prietenie in mediul scrierii. Orice pagina scrisa este o "seductie la distanta", o "erotica a departarii". In sfarsit, Tutea a explicat cititul ca apanaj al "fiintelor de interval", al oamenilor adica, spunand ca fara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca nu au ratiune, ceilalti pentru ca au atat de multa incat nu mai au nevoie de mijloace auxiliare de constiinta. Cartile ar fi, asadar, carje pentru mersul nostru catre absolut.

Sunteti inconjurat de carti. Mai peste tot. In conditiile acestea, cum ramane cu biblioteca personala? Care e rolul ei in toate celelalte "locuri cu carte" si "de carte"?
Intre cartile din biblioteca personala si cele care ma inconjoara intr-o biblioteca publica sau la un targ de carte este cam acelasi raport care exista intre prietenii sau ru-dele mele si oamenii pe care ii intalnesc cand ies in lume. Primii m-au format si imi alcatuiesc fiinta, ceilalti sunt doar un rezervor de relatii posibile sau niste eterni straini.

Cand ati stiut ca veti fi un om al cartii?
Exista o pubertate spirituala, nu doar una trupeasca. Atunci, in adolescenta prima, se decide raportul fiecaruia dintre noi cu cartea. Atunci afli daca urmeaza sau nu sa te "reproduci" in ordinea spiritului. Trebuie ca la o varsta frageda bucuria cititului sa te invadeze cu aceeasi intensitate cu care te invadeaza voluptatea descoperirii fiintei tale sexuale. Exista asadar un "apetit" cu care te nasti. Formarea se altoieste apoi pe acest apetit, si asta se intampla de obicei prin intalnirea unui maestru care "pune in forma" si rafineaza salbaticia nediferentiata a pulsiunilor culturale.

O carte de filozofie atarna mai greu in biblioteca decat una de beletristica, poezie sau ... fizica?
Depinde de interesele culturale pe care le am. Daca ma ocup cu filozofia, da. Altminteri, in sine, asemenea ierarhii sunt aberante. Geniile stau pe aceeasi treapta, indiferent de domeniul in care se exerseaza.

Mai spuneti-mi ceva si despre cartile de capatai. Ale dumneavoastra care au fost ?
Dati-mi voie sa va spun povestea cartilor de capatai. Vedeti, numele nu este o simpla figura de stil. Capatai inseamna "perna", iar sub perna sau aproape de ea, oamenii tineau carti religioase, de obicei Biblia sau Carti de rugaciune, ca sa-i apere si sa le inspire ganduri bune. Acelasi lucru e valabil si pentru cartile de buzunar, care erau tot carti de acest tip, insa mici, cat sa incapa intr-adevar intr-un buzunar, pentru ca aproape orice calator avea la el o asemenea carte, un sprijin la greu si o reconfortare sufleteasca. Or, noi, modernii, avem acum o gama mai larga de carti de capatai si de buzunar, insa rostul lor a ramas acelasi: sa ne ajute, sa ne reconforteze, sa ne invete. Insa nu le mai citim (si aici suntem mai favorizati decat oamenii de odinioara) numai cand punem capul pe capatai, ci in orice moment al zilei. Ba uneori, de dragul cartii de capatai, nici nu mai pui deloc capul pe capatai cate o noapte intreaga.

Exista carti de capatai universale, valabile pentru toate culturile, pentru un medic la fel ca pentru un poet sau un strungar?
Una singura a fost scrisa pentru asa ceva si tocmai de aceea se numeste Cartea Cartilor.

Un om al cartii mai poate iubi cartea? E un joc de-a cititul sau e o datorie?
Ma intreb cum va-nchipuiti dvs. un "om al cartii", poate napadit de carti, sufocat, poate facut din carti ca in tabloul lui Arcimboldo… Nu, un om al cartii e liber, chiar mai liber ca altii. Dragostea de carte, ca orice dragoste, poate incepe ca un joc sau ca o datorie, dar in momentul cand devine dragoste nu mai e nici joc, nici datorie, e un "pariu pe libertate", cum foarte potrivit spune Octavio Paz. Un om al cartii care nu iubeste cartea (chiar daca uneori dragostea se poate invecina cu ura) si care, in acelasi timp, nu iubeste libertatea e un impostor.

DEFINITIILE CARTII

"Cartea nu este un obiect obisnuit, ci unul de citit. Asta inseamna ca ea este un obiect ambiguu, un corp spiritual"

"O carte nedeschisa e doar o promisiune de carte"

"Cititul este, mai intai, un mod de a-ti face toaleta in ordinea spiritului si atunci cartea apare ca element central in igiena mentala. E un soi de sapun spiritual"

"Orice pagina scrisa este o «seductie la distanta», o «erotica a departarii»"

"Cartile ar fi, asadar, carje pentru mersul nostru catre absolut"
- Gabriel Liiceanu scriitor

"Cartea e un mijloc de a sta de vorba cu departele tau" - Constantin Noica, filozof

PARIU

"Dragostea de carte poate incepe ca un joc sau ca o datorie, dar in momentul cand devine dragoste nu mai e nici joc, nici datorie, e un «pariu pe libertate». Un om al cartii care nu iubeste cartea si care, in acelasi timp, nu iubeste libertatea e un impostor"

PROMISIUNE

"Cartea este un obiect ambiguu, un corp spiritual. Cu toate ca sta in fata mea, pe masa, ea nu este inca. Ea incepe sa fie din clipa in care, deschizand-o, incep sa o citesc. O carte nedeschisa e doar o promisiune de carte" - Gabriel Liiceanu, scriitor
Mai multe titluri din: Carte