Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! AcceptX
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ziua lui Eminescu, de Ziua Culturii Naționale

Autor: MAGDALENA POPA BULUC
15 Ian 2020

“Dintr-un popor nu rămâne nimic, decât cultura”. Cât adevăr era în spusele lui Mircea Eliade.

Aşa cum scria profesorul Zoe Dumitrescu Buşulenga, “a părăsi cartea – ceea ce este statornic în viaţa noastră, esenţial – a părăsi cuvântul înseamnă că ne risipim, ne irosim facultăţile intelectuale, iar spiritul nu mai are cu ce se hrăni. Cuvântul e statornic, creator. Nu se poate trăi fără modele. Marea masă a concetăţenilor noştri trăieşte într-o perioadă de lipsă de valori. De multe ori, noi abolim trecutul, abolim rădăcinile – procesul este foarte insidios şi poate prinde. Drumul unei culturi, identificarea unei continuităţi într-o cultură nu se poate face decât pe două planuri: pe planul istoriei şi pe planul spiritului. Acestea sunt cele două constante. Pentru asta a militat Eminescu o viaţă. Eminescu a înţeles poate cel mai bine în epocă ideea de continuitate în cultură”. 

De Ziua Culturii Naţionale, de Ziua lui Eminescu, mi se pare normal să cântărim trecutul, să evaluăm prezentul şi să scrutăm viitorul culturii româneşti. Acest lucru, de fapt, ar trebui să nu se reducă la o zi pe an, ci să fie o preocupare permanentă.

De Eminescu ne apropiem de fiecare dată cu o emoţie neobişnuită, el fiind mai mult decât un poet de geniu.

 Mari cărturari din panteonul spiritualităţii noastre au încercat să-i definească trăsăturile esenţiale. “Rege al cunoaşterii omeneşti”, afirma Titu Maiorescu.  

“Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, ci de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, e vorba de tot, de spectacolul acesta extraordinar pe care ţi-l dă o conştiinţă de cultură deschisă peste tot”, scria Constantin Noica. 

Iar Tudor Vianu aprecia: “Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, i-a fost de ajuns să se aşeze în curentul limbii şi să-şi înalţe pânzele în direcţia în care sufla duhul ei”. 

Să nu uităm nici ce scria George Călinescu despre marele poet: ”Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate şi câte o stea va veşteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

Aşa cum afima Lucian Boia în volumul “Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”: ”Şi totuşi, Eminescu nu e doar un mit. A existat, există încă şi un Eminescu adevărat, care abia se întrevede, acoperit de imensa construcţie mitologică al cărei prizonier a devenit. Avem în cazul lui un extraordinar exemplu al modului cum se construieşte şi se amplifică un mit, pur şi simplu pentru că este nevoie de el. A fost nevoie de Eminescu, de Eminescu cel mitificat, într-o cultură mică, dornică de afirmare şi de recunoaştere, dar încă nesigură pe mijloacele ei. Astăzi, mitul acesta e pe cale de a se disloca. Pentru unii nevoia de Eminescu e mai mare ca oricând (dacă nu vrem să ne pierdem identitatea într-o lume globalizată şi uniformizatoare), pentru alţii (care îi consideră poezia desuetă şi nerecomandabilă), nu mai e nevoie câtuşi de puţin”. Unii au uitat că înainte de a fi un mit, Eminescu a fost un remarcabil poet, autentic, în jurul căruia s-a adunat întreaga mitologie.

Să ne aducem aminte de Eminescu, cel mai ales dintre toţi scriitorii acestui neam. Eminescu avea acea muzică inconfundabilă a versurilor pe care toţi o iubim.

Aşa cum scriam într-un articol, avem nevoie de Eminescu, acest poet planetar, aşa cum avem nevoie de cultură. Când neuronii de cultură mor sau sunt ucişi, capul de pe umeri devine o mască desfigurată sau un pumn care loveşte. Când se ard cu sălbăticie biblioteci, când s-au distrus cu sălbăticie monumente, mâinile care au stivuit cunoaşterea pe atâtea ruguri ale demenţei, delaţiunii, dictaturilor, trădătorilor nu erau mâini de oameni, ci unelte ale pierzaniei condiţiei umane. Cultura este cea care întotdeauna a hrănit sufletele. De aceea cred că în primul rând cultura este cea care trebuie ajutată, sprijinită, recunoscută de guvernanţii noştri ca fiind singura şansă de a intra în rândul naţiunilor evoluate. Avem gigantice personalităţi culturale cu care ne putem mândri. Pentru ei cultura era nu numai în cărţi, ci şi în aerul pe care îl respirau.

Cultura nu poate învinge întotdeauna răul, nu elimină sărăcia, ea dovedindu-se de multe ori neputincioasă în faţa inegalităţilor care bântuie lumea de azi, dar poate ajuta spiritul să-i facă faţă şi să cultive în el ideea că poate să judece lucid locul şi rostul lui pe pământ.

Ar trebui să-i celebrăm şi pe Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Mateiu Caragiale, Ion Slavici, Octavian Goga, George Coşbuc, Ion Pillat, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Urmuz, Benjamin Fondane, Hortensia Papadat Bengescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugène Ionesco, Tudor Vianu, Gheorghe Călinescu, dar şi pe Nichita Stănescu, Magda Isac, Ana Blandiana, Doina Uricariu, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Marin Sorescu, Alice Voinescu, Nicolae Steinhardt, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Petre Ţuţea, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Ștefan Augustin Doinaş, Adrian Păunescu, Marin Preda, Herta Müller, Nora Iuga, Augustin Buzura, Nicolae Breban şi pe alţi mulţi dintre scriitorii noştri contemporani.

Dar şi pe … Constantin Brâncuşi, Ion Ţuculescu, Theodor Pallady, Luchian, Gheorghe Petraşcu, Tonitza, Ion Grigorescu, Corneliu Baba, Andreescu, Iser, Victor Brauner, Mircea Vulcănescu, Marcel Iancu, Paciurea, Paul Neagu, Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Horia Bernea, Vadimir Zamfirescu, Adrian Ghenie şi Ştefan Râmniceanu...

Să nu uităm nici de iluştrii noştri muzicieni Hariclea Darclée,Ciprian Porumbescu, Grigoraş Dinicu, George Enescu, Paul Constantinescu, Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Iosif Sava, Nicolae Herlea, Dan Dediu, Mariana Nicolesco, Virginia Zeani, Cella Delavrancea, Angela Gheorghiu,  Leontina Văduva, Ruxandra Donose, Elena Moşuc, Viorica Cortez, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Horia Andreescu, Cristian Mandeal, Ileana Cotrubaş, Alexandru Tomescu, Vasile Şirli, Gheorghe Zamfir, Grigore Leşe... 

Să nu uităm nici de cei care au făcut cunoscută în lume şcoala noastră de balet: Magdalena Popa, Alina Cojocaru, Gigi Căciuleanu, Marinel Ştefănescu, Gheorghe Iancu, Sergiu Ştefanschi… pentru a cita doar câţiva dintre creatorii ale căror portrete vor figura pentru totdeauna în inimile noastre.

Să ne amintim şi de chipurile marilor arhitecţi români: Ion Mincu, G.M. Cantacuzino, Henriette Delavrancea-Gibory, Grigore Cerchez, Octav Doicescu, Horia Creangă, Dorin Ştefan, Livio Dumitriu, Dan Hanganu, Şerban Sturdza…

Şi nu în ultimul rând, un gând pentru dragii noştri actori şi regizori, oameni de teatru şi film, Amza Pellea, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Ion Caramitru, Marcel Iureş, Leopoldina Bălănuţă, Mircea Albulescu, Olga Tudorache, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăele, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Ştefan Iordache, George Constantin, Florin Piersic, Gheorge Cozorici, Valeria Seciu, Octavian Cotescu, Marin Moraru, Ion Cojar, George Mihăiţă,  George Ivaşcu, Alexandru Darie, Marius Manole, Cristian Mungiu, Andrei Şerban, George Banu, Alexandru Dabija, Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Dorel Vişan, Felix Alexa, Marcel Iureş, Lucian Giurchescu, Mihai Măniuţiu, Tompa Gabor, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Dan Piţa, Sergiu Nicolaescu,Teodor Corban, Mircea Veroiu, Luminiţa Gheorghiu…

Sunt atât de mulţi şi atât de importanţi! Iertare pentru cei pe care, din grabă, am uitat să-i amintesc. Oameni care au făcut să strălucească cultura română pe întreg mapamondul.

De la Eminescu cititorul contemporan a învăţat nu doar grandoarea, ci şi smerenia cuvintelor simple şi forţa celor nerostite.

Ne risipim din ce în ce mai mult geniile.

Măcar de Ziua Naţională a Culturii şi de Ziua lui Eminescu să ne propunem să renunţăm la amputarea culturii, din teamă de a nu deveni din săracii Europei şi săracii ei cu duhul.

Să deschidem o fereastră mare, largă şi cu mai multe faţete spre o lume care să ne înţeleagă şi să înceapă să ne iubească, pentru că o merităm din plin pentru cultura pe care o avem.

 

Către Eminescu - de Nichita Stănescu

 

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești
ca și ochilor, ca și pietrelor și curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaști
și nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de față.
Mihai, tu care ești mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înțelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
și miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăț a muri vreodată.

 

Ultima oră
Alte titluri din: Arte Vizuale
„Constantin Daniel Rosenthal. Un artist în vremea revoluției”.  O nouă expoziție la MNAR „Constantin Daniel Rosenthal. Un artist în vremea revoluției”. O nouă expoziție la MNAR
Romanian Design Week participă la London Design Festival cu șapte proiecte care abordează SCHIMBAREA Romanian Design Week participă la London Design Festival cu șapte proiecte care abordează SCHIMBAREA
Mai multe titluri din: Arte Vizuale
Antena3.ro Familia unui preot din Brașov, decimată de COVID-19 în doar două săptămâni
Libertatea.ro Au trecut 6 ani de când Olga a dispărut, acum poliția a rezolvat misterul. Este șocant ce a pățit tânăra de 25 de ani
A1.ro Delia, pozată într-o ținută transparentă! Fanii de pe Instagram au reacționat imediat
IncomeMagazine.ro Înregistrarea în scop de TVA a societăților din România se complică din nou
Observator.ro Cadavrul unui preot, infectat cu coronavirus, a dispărut de la morga din Carei. Îl îngropase altă familie