Home Viaţă sănătoasă Medicul de familie

Despre chisturi

Autor: DR DANA TINICă
22 Aug 2011

Descoperirea unei umflaturi, simtita la palpare sau identificata in urma unor investigatii imagistice, este aproape intotdeauna un prilej de anxietate. Totusi, sa privim lucrurile optimist: nu toate aceste anomalii sunt de natura tumorala si chiar dintre ele nu toate sunt canceroase! Exista de exemplu chisturile. Chistul este un fel de sac, de punga, delimitat la exterior de un perete celular, in care se gaseste lichid, gaz sau substante semisolide (dar nu puroi). Colectiile purulente se numesc abcese. Spre deosebire de chisturi, tumorile sunt aglomerari de celule, benigne sau maligne (canceroase).

Chisturile sunt frecvente, pot aparea in orice tesut al corpului, practic la orice varsta (din stadiul embrionar sau fetal, in copilarie, la maturitate sau la varste inaintate). Chisturile pot fi unice sau multiple, au marimi diferite (de la chisturi mici, microsco­pice chiar, la unele mari, care dau simptome prin comprimarea organului gazda, a tesuturilor vecine sau a vaselor de sange).
Chisturile nu sunt maligne, dar tumorile canceroase pot determina uneori formarea de chisturi, de aceea, pentru siguranta, in cazul in care se decide extirparea lor, urmeaza exa­minarea microscopica.

Pe piele
Cele mai frecvente chisturi intalnite la nivelul pielii sunt cele epidermoide. Ele se localizeaza cel mai des la nivelul fetei, pielii capului, gatului, spatelui si sunt de doua ori mai intalnite la barbati decat la femei. Apar ca mici umflaturi alb-galbui, rotunde, mobile sub piele si nedureroase, care cresc incet. Pot avea diametrul de la cativa milimetri pana la 5 cm. Central se observa o mica deschidere, marcata printr-un punct negru, pe unde se poate scurge o materie alba, branzoasa. Uneori, chisturile se pot infecta, situatie in care zona respectiva devine rosie si dureroasa, iar scurgerea are un miros patrunzator. Alteori, chisturile se rup, iar continutul lor e iritant pentru tesuturi, astfel incat zona din jur se inflameaza, fiind de asemenea rosie si dureroasa.

Chistul pilar este frecvent pe pielea capului. Are un aspect asemanator cu cel epidermoid, dar lipseste punctul negru si zona din jur este marcata de alopecie. Chistul dermoid apare mai ales in zona capului (frunte, ochi), zona sacrala sau sternala, fiind vizibil deseori de la nastere. Alteori se va dezvolta in copilarie sau la adulti tineri. Chisturile pot fi unice sau multiple, cu diametrul de 1-4 cm, au cam acelasi aspect descris anterior, dar uneori printr-un orificiu central iese un fir de par. Chistul pilonidal se dezvolta in zona sacrala (a osului sacru, in portiunea terminala a coloanei vertebrale), interfesier si are o evolutie cronica, fiind o reactie generata de firul de par.

Apare mai ales la barbati, in special in cazul ocupatiilor care implica sederea prelungita pe scaun, fiind agravat de obezitate, transpiratie excesiva, abaterile de la igiena locala. Apare o formatiune mica, de 1-3 cm, care se mareste treptat si uneori se deschide la exterior printr-un mic orificiu, pe unde se scurge o secretie. Deseori nu da simptome, alteori insa dure­rea si secretia determina bolnavul sa mearga la medic. Uneori chistul se poate infecta, cu formarea abcesului pilonidal, manifestat prin febra, frison, durere locala intensa, jena la mers si la statul pe scaun. Chisturile vechi sau infectate pot forma o fistula cronica, adica un canal prin care se scurge secretie purulenta. Diagnosticul si tratamentul trebuie facute de un specialist chirurg.

Pe corzile vocale
Pe corzile vocale se pot forma de asemenea chisturi. Ele apar la o folo­si­re intensiva, neoptimizata a vocii, mai ales la profesori, cantareti, persoane care lucreaza cu publicul. Dimensiunile si localizarea lor (mai aproape de supra­fata sau mai profunde) determina gravitatea simptomelor.

Acestea pot fi: raguseala, durere sau greutate la folosirea vocii, oboseala vocala, incapacitatea de a termina propozitiile sau uneori chiar lipsa totala, pentru o perioada, a vocii (afonie). Simptomele cresc sau descresc in intensitate, dar nu dispar, ca in cazul unei simple inflamatii. Diagnosticul este pus de un specialist ORL, iar tratamentul este chirurgical, urmat de o perioada de terapie a vocii.

Pe creier
La nivelul creierului se pot dezvolta mai multe tipuri de chisturi. Arahnoida este una dintre foitele meningeale, care inveleste creierul si maduva. Uneori intre creier si arahnoida se formeaza un chist, o punga cu lichid cefalorahidian. Chisturile respective apar cel mai frecvent din perioada fetala, facandu-se manifeste inca de la nastere sau din copilarie, alteori la tineri pana la 20 de ani. In functie de marime si localizare prezinta ca simptome: durere de cap, greata, varsaturi, convulsii, tulburari vizuale sau auditive, vertij, tulburari de echilibru. Daca intereseaza zona medulara pot aparea dureri de spate sau ale membrelor inferioare, amorteala, furnicaturi la nivelul membrelor. Diagnosticul se face pe baza unui consult la medicul neurolog si neurochirurg, coroborat cu un examen RMN, iar tratamentul va fi indicat de specialist.

Chistul coloid apare la nivelul creierului, putand obstructiona circulatia lichidului cefalorahidian, cu cresterea presiunii intracraniene. Se manifesta prin durere, greata, varsaturi, iar tratamentul este chirurgical.

Articulatii
Deseori se pot forma chisturi la nivelul articulatiilor, mai ales articulatiilor mainii, pumnului, piciorului, gleznei. Acestea sunt favorizate de inflamatie, traumatisme, folosirea intensiva, uzura indusa de varsta. Apar sub forma de noduli mici, nedurerosi (sau durerosi la atingere), ale caror dimensiuni cresc atunci cand articulatia este mai intens folosita (cand se acumuleaza mai mult lichid), alteori insa putandu-se micsora sau disparea spontan.

Chistul Baker (sau chistul popliteal) este o umflatura in spatele genunchiului, insotita de durere si intepenirea articulatiei, cu reducerea miscarilor acesteia. Durerea este mai intensa la extensia sau flexia genunchiului. Chistul este format dintr-un exces de lichid sinovial (lichidul din interiorul articulatiei), care se scurge intr-un spatiu (numit bursa) aflat in spatele genun­chiului. Diagnosticul este pus de un specialist, pe baza examenului fizic si a unei ecografii sau RMN. Tratamentul consta in drenarea chistului, injectarea locala de corticosteroizi sau in ultima instanta tratament chirurgical.

Sani
La nivelul sanului pot aparea chisturi unice sau multiple, de dimensiuni diferite, care devin dureroase in apropierea menstruatiei.

In jur de 50% dintre femei au sau au avut la un moment dat sani fibrochistici sau mastoza fibrochistica, in aparitia careia sunt incriminate tulburarile hormonale, in special a estrogenului. Se manifesta prin existenta unor umflaturi la nivelul sanilor, mai ales in zona superioara-externa, care cresc in dimensiuni in a doua jumatate a ciclului menstrual (cel mai intens chiar inainte de menstruatie), insotite de durere si ocazional secretie mamelonara. Modificarile apar la femei intre 20 si 50 de ani, la ambii sani. Sanul fibrochistic nu mai este considerat o boala si daca simptomele sunt usoare nu necesita tratament. Uneori se apeleaza la antialgice (pentru calmarea durerilor), contraceptive orale (care reduc nivelul hormonilor feminini), iar pentru chisturile mari se recurge la aspiratie sau excizie chirurgicala.

Ovare
Si la nivelul ovarului se poate forma un chist, care de multe ori este nedureros. Chistul poate fi descoperit intamplator, cu ocazia unei ecografii. Alteori se poate asocia cu tulburari menstruale, hemoragii uterine, dureri pelvine, constipatie sau urinari frecvente, dispareunie (dureri in timpul actului sexual). Chisturile mari pot produce complicatii ca: torsiune de ovar (durere violenta, aparuta brusc, insotita de varsaturi) sau hemoragie in urma rupturii chistului (durere cu ameteala sau slabiciune).

In sindromul ovarului polichistic, afectiune de etiologie neclara, manifestata prin infertilitate, tulburari metabo­lice si endocrine, pe ovar se formeaza mai multe chisturi (peste 10) cu ­dimensiuni de 2-6 mm.
Chistul glandei Bartholin apare ca o mica formatiune nedureroasa, situata pe labia mica. Daca creste peste 3 cm produce disconfort la mers, in pozitie sezanda sau in timpul actului sexual. Acest chist trebuie excizat.

Ficat
Chisturile hepatice simple se pot localiza in tesutul hepatic sau pe canalele biliare. Uneori sunt asimptomatice si nu necesita nici un tratament, alteori se manifesta prin durere in partea superioara dreapta a abdomenului sau balonare. In ficatul polichistic exista mai multe chisturi, care devin manifeste dupa pubertate. Boala se ­caracterizeaza prin hepatomegalie (ficat marit) si durere abdominala, putand evolua uneori spre fibroza hepatica. Afectiunea este mai frecventa la femei, un numar crescut de chisturi fiind corelat cu un nivel ridicat de estrogen. Chistul hidatic hepatic este produs prin infestarea cu un parazit – Tenia echinoccocus. Si acesta poate da hepatomegalie sau jena abdominala, dar daca nu este descoperit la timp se poate rupe si determina soc anafilactic urmat de un deces rapid.

Rinichi
Chisturile renale simple sunt destul de frecvente. Se apreciaza ca o treime dintre adulti are cel putin un chist renal, fara ca acesta sa determine in mod curent complicatii. De obicei, chisturile sunt asimptomatice. Cele de mari dimensiuni pot determina durere in partea laterala a abdomenului sau in spate, iar uneori (nu se stie prin ce mecanism) se asociaza si cu hipertensiunea arteriala. Boala rinichiului polichistic insa este o afectiune cu determinism genetic, in care exista numeroase chisturi pe ambii rinichi, maladia evoluand spre insuficienta renala si hipertensiune arteriala, din cauza inlocuirii tesutului functional, normal renal. Boala este asociata cu aparitia de chisturi in ficat, dar si cu anomalii ale valvelor inimii si aparitia de diverticuli in colon.

PANCREAS. Chisturile ­pancreatice sunt destul de rare. Mai intalnite sunt insa pseudochisturile de pancreas, care apar de cele mai multe ori dupa o pancreatita acuta. In acest caz, colectia lichida nu are un perete propriu-zis, structurat, asa-zisul perete fiind rezultatul unui proces inflamator care tinde sa ­limiteze revarsatul lichidian. Se manifesta prin durere abdominala iradiata in spate, formarea unei mase in partea superioara a abdomenului, greata, varsaturi, diaree.

TIROIDA. Chisturile tiroidiene sunt de obicei mici, dar pot determina manifestari ca: durere, disfagie (dificultati sau durere la inghitire), raguseala. Chisturile pot fi descoperite fie prin palpare, fie prin examen ecografic, tomografic sau RMN.

LA SPATE. Chistul Tarlov comprima radacina nervilor din zona sacrata, producand durere intensa in partea inferioara a spatelui, fese, coapse si in jos pe membrul inferior, cu slabiciune musculara si scaderea sensibilitatii membrului respectiv, incontinenta urinara, constipatie cronica, disfunctie sexuala. Apare mai frecvent la femei decat la barbati, iar tratamentul este conservator (drenarea sau suntarea chistului) sau ­chirurgical.

TESTICULE. Spermatocelul este un chist mic (de obicei sub 1 cm), nedureros, situat in partea superioara a testiculului. Nu afecteaza fertilitatea si in majoritatea cazurilor nu necesita tratament. Totusi, descoperirea unei astfel de formatiuni trebuie semnalata medicului, pentru a exclude alte formatiuni ­periculoase, de exemplu, cancerul testicular.

LA MEDIC. Chisturile mici nu sunt deranjante. Daca insa ele au dimensiuni mari, sunt situate in zone expuse la frecare sau se infecteaza ori se rup, este mai bine ca persoana in cauza sa se prezinte la un medic specialist, chirurg sau dermatolog, fara a incerca sa le trateze acasa.

DESCOPERIRE. Chisturile sunt descoperite fie prin autoexaminare (de exemplu: chisturi ale pielii, testiculelor, sanului), fie prin examene de specialitate (chisturi ale ovarelor prin examenul facut de un medic ginecolog sau chisturile vocale printr-un examen ORL), fie prin diferite metode imagistice (examen radiologic, ecografic, tomografie compu­terizata sau rezonanta magnetica nucleara). Investigatiile pot fi facute in mod intamplator sau in urma unor simptome si manifestari diverse dictate de localizarea chistului.

CAUZE. Etiologia chisturilor este diversa: deteriorare prin uzura (prin folosirea intensa a organului respectiv, de exemplu, o articulatie sau corzile vocale), obstructie in evacuarea unui lichid, infectii, inflamatii, boli genetice etc.

Recomandă
Alte titluri din: Medicul de familie
Cum să trăieşti cu poliartrită   „Ciuperca lui Dumnezeu” - aliat în lupta împotriva cancerului   Mai multe titluri din: Medicul de familie
Home Viaţă sănătoasă Medicul de familie