Centenarul Marii Uniri - Povestea fabuloasă a bunicii României Mari

Autor: VIOREL ILIşOI
12 Ian 2018

Pia Bratianu, personalitate fabuloasa, pe nedrept uitata astazi, s-a aflat timp de peste 50 de ani, cu discretie, in miezul celor mai importante evenimente din istoria Romaniei, de la Unirea Principatelor pana dupa Marea Unire din 1918.

Pia Bratianu a fost, dupa cum scria istoricul Ion Nistor, zeitatea neva zuta care "a suflat vant bun in panzele corabiei cu care Bratienii au navigat barbateste si cu mult folos pentru tara prin furtunile istoriei noastre ". Parca Dumnezeu a smuls-o pe fiica pitarului Luca Plesoianu din previzibilul ei destin neinsemnat, de mica boiereasa din Ramnicu-Valcea, si i-a dat altul: acela de suflet neinfrant al unei familii care a dat Romaniei patru prim-ministri si o pleiada de savanti si artisti. Fara ea, marea dinastie politica a Bratienilor nu ar fi avut aceeasi vigoare. Fiindca nici una dintre marile lor realizari istorice nu s-a petrecut fara stirea si fara parerea Piei. Si n-a fost decat o femeie simpla, dar cu un formidabil instinct care i-a condus fiecare pas in viata. 
 

Iubirea unui patriarh

Forta batranului Ion C. Bratianu, patriarhul politicii romanesti, venea, chiar si la acea varsta, din caracterul lui de luptator neobosit si din insufletirea pe care Pia i-o insufla cu dragostea ei. Primul-ministru de atunci primea, la 65 de ani, scrisori printre ale caror randuri ardea nestinsa dragostea vietii lui. "Iubitul meu - ii scria Pia -, eu nu ti-am trimis nici o manifestare publica pentru aniversarea noastra (6 iulie, cununia). Te mai sarut inca o data pentru toata afectia ce ai pentru mine si pe care cateodata nu o merit, cand te cert, cum ziceti voi, dar poate atunci te iubesc mai mult... Pesemne ca numai noi amandoi avem inima, fiindca suferim de despartire." Iar el ii raspundea: "Cand te-am luat, imi erai draga, in urma, pe langa dragoste, se adaogase, nu mila cum zici tu, ci o simpatie (...), iar de la un timp incoace te-ai inhatat de toata fiinta mea". 
 

Dragoste la prima vedere, pana la moarte

Ion C. Bratianu si Pia s-au cunoscut in 1858. Ea era abia o fetiscana de 16 ani, cu un pospai de educatie primit la pension, fara parinti, in grija a doi unchi cu vederi conservatoare. Bratianu, cu 20 de ani mai in varsta, s-a indragostit de cum a vazut-o printre celelalte domnisoare invitate la un ceai in casele unui amic de-al sau din Ramnicu-Valcea. Unchii ei s-au opus unei casatorii cand Ion C. Bratianu le-a transmis, prin intermediari, dorinta lui de a se casatori cu fiica raposatului Luca Plesoianu, cel care isi lasase averea, prin testament, taranilor. "Nu se poate sa mergi dupa un vagabond care si-a vandut mosiile pentru nebuniile lui politice", au strigat ei. Sforile de alcov le-a tras sora lui, Maximila, stareta Manastirii Ostrov. Aici aveau ei sa se si cunune, pe 6 iulie, la numai doua luni dupa ce se vazusera. 
 

"Legea neamului ne leaga"

Au locuit la Anica, sora mai mare a lui Ion, intr-o camera saracacioasa, pana cand a fost amenajata casa din Stefanesti-Arges, care va deveni un fel de Mecca a liberalilor, un loc unde s-au luat cele mai grele decizii pentru soarta Romaniei, dar, mai intai, paradisul luminat de o iubire cum rar cunoastem in randul personalitatilor noastre istorice. 
Aici avea sa li se nasca primul copil, Florica, disparuta dintre vii la numai 3 ani. Cu numele ei a fost botezat domeniul din Stefanesti. 
Pia a nascut alti sapte copii: Sabina (1863-1941, casatorita cu doctorul Constantin Cantacuzino, descoperitorul vaccinului antidifteric), Ion (1864-1927, de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic si de stat al Romaniei, artizan al Marii Uniri de la 1918, tatal marelui istoric Gheorghe Bratianu), Constantin (1867-1950, inginer constructor si agronom, ultimul presedinte al PNL, mort in inchisoarea comunista de la Sighet), Vintila (1867-1930, prim-ministru, primar modernizator al Capitalei, ministru de razboi in prima conflagratie mondiala, ministru de Finante. Maria (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), Tatiana (1870-1940), Pia (1872-1946, casatorita Alimanesteanu). Toti crescuti si educati de Pia in respectul adanc fata de valori fundamentale: Dumnezeu, tara, familia, onoare, sacrificiu, sub deviza "Legea neamului ne leaga". 
 

"Pregatiti-va sa fiti oameni"

In scurt timp, cu ravna, atat de tanara sotie a lui Ion C. Bratianu invata franceza, istorie, gramatica si isi desavarseste cunostintele literare din pension. Sunt ani grei, de lipsuri materiale si de incrancenate batalii politice, luminati doar de iubirea lor: unul fata de altul si a amandurora fata de copii. Acestora, Pia si Ion le intocmisera un program sever de instruire, ziua incepand cu dusul de dimineata si incheindu-se cu rugaciunea intr-o camera cu peretii acoperiti de un imens drapel tricolor. Pia, suferind cumplit de fiecare data cand unul dintre copii nu-i era alaturi, isi da acordul, in 1877, ca Ionel, viitorul mare om politic, sa fie dus pe front, la numai 13 ani, sa vada cu ochii lui trupele romane luptand pentru independenta. Ea vedea, mai ales in baieti, niste continuatori de nadejde ai operei patriotice a tatalui lor. "Voi trebuie sa va ocupati de politica - le scria ea fiilor aflati la studii la Paris; este o astfel de lipsa de oameni cumsecade cari sa lucreze cu inima, ca n’o sa se poata sa va sustrageti. Prin urmare, pregatiti-va sa fiti oameni, fiindca aveti mult de facut." 
 

Cifrul de stat, pe mana copiilor

Copiilor le-a dat, lucrand in acest scop zi de zi, cea mai buna educatie si i-a format in spiritul inalt ce aveau sa-l dovedeasca toti. Cand Ionel i se plangea ca este excedat de examene, la Sainte-Barbe, ea ii raspunde: "Draga Ionel, Tu te plangi in scrisoarea ta ca n’ai destula vointa. Obisnuieste-te de a-ti lua o indatorire s’a o indeplini cu sfintenie si peste catva timp ai biruit acea slabiciune. Sunt tineri cari trec oricum, nefiind angajati ca tine, adica purtand un nume ca al tatalui tau si pe care l-a facut singur numai prin forta de caracter ce a avut; asadar tu, purtandu-l, esti tinut a-l tine in onoare pana cand va veni ocazia ca sa-l distingi si prin tine." Tatal avea atata incredere in copiii sai, incat acestia, la Florica, erau singurii care stiau cifrul si-i decodificau corespondenta cu Carol I. 
 

Viata de sacrificiu

Pia este este sfasiata de durerea despartirii temporare de fiii sai: "Nu pot sa ma obisnuiesc cu despartirea, imi este foarte penibil. Cand va veni timpul sa nu mai fim astfel impartiti? Aceasta este soarta noastra, a parintilor: a continua viata de sacrificiu pentru binele vostru." Dar acest suvoi fierbinte de dragoste materna se opreste brusc atunci cand mama afla ca Ionel, ajungand la Paris dupa trei zile si trei nopti de mers cu trenul, nu s-a prezentat in acea zi la cursuri, si este inlocuit de intransingenta: pur si simplu nu-i mai scrie nici un rand, ceea ce il face pe tanarul Bratianu sa sufere cumplit. El scrie disperat: "Cand ma gandesc cat mai am pana sa va vad pe toti, ma apuca groaza. Cu atat imi pare ca trece de repede zi cu zi, cu atat de nesfarsit imi pare acest an, mai ales ca de trei zile n’am primit nici o stire de la voi. Prin urmare, Mama draga, Tata draga si voi toti copii, scriti, scriti si iara scriti!". Dar, primind din partea fiului, care a lipsit o singura zi de la cursuri in toti anii de studii, incredintari ca nu se va mai repeta, Pia da iar glas durerilor ei de mama: "Tu, draga Ionel, sa imi scrii tot’dauna cum esti, ca sa stiu cel putin cand ai fi bine, sa nu ma ingrijesc si atunci; de se iveste vr’o epidemie, iarasi sa-mi spui. Imbraca-te cu flanela ca sa nu racesti. Scrie-ne si despre hrana, de este igienica si destula. Lapte sa nu prea mananci, fiind falsificat. Ciocolata ia-o cu apa." 
Pia Bratianu a trait ca Penelopa, asteptandu-l o viata, de pe unde era el chemat de indatoriri, pe iubitul ei sot, caruia ii scria de cateva ori pe zi, arsa de dorul lui. Nu a ezitat sa-si vanda mosia de zestre pentru a-i acoperi cheltuielile periplului in cautarea unui principe strain. Il tinea la curent cu toate miscarile politice de la Bucuresti, il incuraja, ii dadea sfaturi - si multe din ele au fost urmate intocmai, implinindu-se fericit, asa cum l-a sfatuit in taina si pe Ionel in momente de rascruce, pana la moartea ei, in 1920, ceea ce i-a atras supranumele, de o rara caldura launtrica, de "bunica Romaniei Mari".


 

Istoria intima a Romaniei

Iubirea ce-i unea pe Bratieni ii facea pe acestia sa-si scrie intr-un ritm si cu o caldura uluitoare. Isi scriau zilnic si de mai multe ori: sotii - unul altuia, mama - tuturor, copiii le scriau parintilor si fiecare, fiecaruia; toata viata legati de dragostea ce le fusese insuflata de mici, Bratienii au comunicat in secolul al XIX-lea mai mult si mai intens decat se face astazi in secolul Internetului. La Florica se adunasera si erau pastrate cu sfintenie nenumarate cufere cu scrisori de familie. Multe dintre acestea au disparut in primul razboi mondial, la fel cum a disparut mai tarziu si cea mai mare biblioteca particulara, arsa de comunisti, saptamani la rand, la Florica. "Am reclamat sefului de banda, Mackensen, neincetat, sa mi-o dea, ca nu are drept sa ia corespondenta familiei mele, dar in zadar", noteaza, putin inaintea mortii, Pia Bratianu. S-au mai pastrat totusi zeci de mii de pagini, o istorie intima a Bratienilor, si implicit a Romaniei, din care unele au constituit materia celor 5 volume de corespondenta aparute in 1934, pentru a caror reeditare a venit timpul.

 

INEDIT
Poezia "Mama", scrisa de Ion I.C. Bratianu la 15 ani, a fost descoperita anul trecut de cercetatorii Centrului Cultural "Bratianu" de la Florica si vede acum pentru prima oara lumina tiparului, in "Jurnalul National".
Mama
Anu Nou ne aduce scire
Ca se schimba intreaga
fire,
Fetele natange
Se vor face prea
barbate;
Mama, precum e dreptate,
Nu se poate plange,
Astfel nu va mai cearta.
Pe copii, toti ii iarta
Si pe servitori.
Cu Ionel ca sa-l insele
Nu mai sta la socotele
Toate sunt pe flori
Mama nu mai voieste
inca sa se duca cu
fetitele-i iubite
Declarasa cam ciupite,
pe la baluri.

 

Casa cu spirit bun si cald
Lenuta Stanciu
directorul Centrului Cultural "Bratianu"

Pentru mine Florica este casa cu spirit bun, cald, spirit ce cuprinde in vraja lui sufletele, insufletind amintirile. Cateodata mi se pare ca traieste, ca are un suflet plamadit din sufletele pline de iubire ale tuturor celor care au trait aici. Pia Bratianu a fost sufletul acestui paradis. Marile ei virtuti, din care a facut principii de viata, erau grija pentru educatia copiilor, sfintenia vietii de familie, dragostea de munca si de mosie, preocuparea permanenta pentru interesele superioare ale neamului. Au fost principiile de baza pe care ea le-a aplicat in cresterea copiilor. Tot ea a fost cea care le-a inspirat copiilor rabdarea de a privi si putinta de a medita cu seriozitate asupra actiunilor pe care le vor infaptui mai tarziu. Cea mai de pret comoara ramane spiritul ce a domnit aici, ce a insufletit aceste ziduri. La toti Bratienii gasim aceasta contopire in suflet: a celor dragi, cu aceste locuri minunat cantate de Ion Pillat." 
 

Articol republicat din 01 Mar 2004

Ultima oră
Alte titluri din: Reportaje
Povestea incredibilă a unui bărbat care a stat ascuns sub pământ 22 de ani de frica Securității Povestea incredibilă a unui bărbat care a stat ascuns sub pământ 22 de ani de frica Securității
Românul care ar putea transforma gunoiul în aur negru Românul care ar putea transforma gunoiul în aur negru
Mai multe titluri din: Reportaje
Antena3.ro Viorica Dăncilă, bătută în plină stradă. Viitorul premier al României, agresat pentru că a rupt afișe electorale
Libertatea.ro Sandra Romain era regina filmelor porno. Ce s-a ales acum de ea
A1.ro Avertisment important al preoților: Ce e INTERZIS să faci duminica! Nu, nu e vorba neaparat de „împreunare”, așa cum numesc creștinii - sexul
IncomeMagazine.ro Cate rachete balistice are armata Rusiei?