Directorul "Doi şi-un sfert": "Nu ştiu dacă avem informatori în presă"

Autor: OANA DOBRE
22 Noi 2010
Di­recţia Generală de Informaţii şi Pro­tecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor este, legal, "buzunarul" în care intră in­formaţiile despre corupţia şi vul­­ne­rabilităţile Poliţiei. Înconjurată încă de la înfiinţare de mister, demonizată de presă şi politicieni, fosta UM 0215 ("alintată" de comentatori "Doi şi-un sfert") este bănuită că ar fi depo­zitul celor mai spectaculoase secrete despre politicienii şi şefii Poliţiei din România, acuzaţi din 1990 şi până în zilele noastre de "fraternizare" cu infractorii. Chestorul Ştefan Pop, actualul director al instituţiei, susţine însă că toate acestea sunt legende urbane. Chiar şi el recunoaşte însă că deasupra Direcţiei plutesc nume­roa­se întrebări la care nici măcar cei care o conduc nu pot răspunde.

Jurnalul Naţional: O să vă rog să explicaţi care este segmentul de securitate naţională care intră în atribuţiile DGIPI.
Ştefan Pop: Această Direcţie nu este un serviciu secret, este un serviciu de informaţii, care culege informaţii în vederea identificării, prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional în scopul asigurării unui climat de linişte şi ordine publică. O altă atribuţiune este implementarea în spaţiul ministerului a standardelor le­gale privind protecţia informaţiilor clasificate ale UE şi NATO. Noi coordonăm şi controlăm modul de aplicare a acestora. Deci în Ministerul de Interne, un minister în care se lu­crează cu informaţii, aceste informaţii sunt clasificate. Noi asigurăm, practic, controlul şi bunul mers în cule­ge­rea şi valorificarea informa­ţiilor, evi­tându-se scurgerea infor­maţiilor cla­sificate. În ultimul rând, participăm la proiectele legate de realizarea Co­munităţii Naţionale de Informaţii în sistemul naţional pentru prevenirea şi combaterea terorismului, în li­mitele competenţelor. Ne ocupăm, de fapt, de acţiuni conexe terorismului.


Ce înseamnă aceste fapte co­nexe?
Adică intrăm în sfera crimei organizate, a celorlalte infracţiuni judiciare care pot contribui sau care pot degenera în fapte de terorism. Crima organizată susţine terorismul, adică crima pură care poate duce la dezvoltarea terorismului. Cel mai important obiectiv al direcţiei noastre îl constituie cunoaşterea riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor pe spaţiul de competenţă al ministerului, pentru a contribui la păstrarea unui stat democratic.


Atunci când vorbim despre democraţie, vorbim de obicei şi despre transparenţă. DGIPI, în istoricul său, a fost una dintre instituţiile cele mai "discrete" în comunicarea publică. Au ieşit foarte puţine interviuri sau declaraţii de presă de la nivelul conducerii acestei direcţii. De ce?
Eu vă spun cum văd eu strategia acestei instituţii pentru viitor. Încă o dată vă spun: noi nu suntem un serviciu secret. Suntem un serviciu de informaţii care asigurăm suportul informativ şi logistic pentru celelalte structuri de apărare a legii din cadrul sistemului de apărare naţională. Deci, noi nu avem de ce să fim o structură închisă.


Nu sunteţi un serviciu secret, dar oricum într-un sistem democratic noţiunea de serviciu secret e ciudată. Vorbim despre servicii de informaţii, controlabile teoretic prin mecanisme democratice.
Noi suntem toţi poliţişti, nu suntem spioni sau altceva. Toţi avem uniformă. Avem ca scop apărarea ordinii şi liniştii publice, noi suntem o particică şi asigurăm suportul informativ pentru asta către celelalte structuri.


În actul de comunicare publică, acei comentatori care se consideră mai puţin avizaţi se referă la DGIPI ca la un "mic SRI". Aceia care se consideră mai avizaţi vorbesc despre instituţia dumneavoastră ca despre "mai-marele SRI".
În funcţie de gradul de cunoaş­tere. Atunci când cunoşti atribuţiile unei instituţii, atunci când ştii cu ce se ocupă ea, automat poţi să o percepi într-un fel sau altul. Apropo de secretizare şi netransparenţă, avem un site pe care avem toate atribuţiile şi activitatea noastră.


Cadrul legal este public, dar activitatea curentă e opacă.
În momentul în care lucrezi cu informaţia, până la momentul în care realizezi materialul informativ, nu poţi să faci această informaţie pu­blică, pentru că s-ar deconspira toată activitatea informativă. În momentul în care ai un dosar, până în momentul în care ajunge în instanţă, deci s-a realizat şi probat materialul informativ şi s-a stabilit o acuzaţie privind încălcarea normei legale, nu se poate face public. După aceea, da.


Se vorbeşte despre DGIPI ca despre un stăpân al interceptărilor şi al poliţiei politice din România. SRI ne-a dezvăluit că anul trecut a avut aprobate în instanţă 2.000 de mandate de interceptare. DGIPI câte a avut?
N-aş putea să vă dau o cifră, dar nu e vorba decât despre actele executate după ce au fost transmise documente de la instanţă şi atâta tot. DGIPI nu face poliţie politică. Iar de interceptat telefoane, noi nu avem posibilitatea de a intercepta telefoane.


Nu aveţi tehnică de interceptare?
Prin atribuţiile noastre, noi nu interceptăm telefoane.


Repet: nu aveţi tehnică?
Nu, nu avem.


Nici buget pentru asta?
Nu, deci noi nu interceptăm telefoane.


Nu există în instituţie nici un mijloc tehnic de interceptare a convorbirilor telefonice?
Cum să vă zic... Un reportofon are oricine. Dar de interceptare nu. Nu am cum să interceptez.


Şi atunci cum vă explicaţi această percepţie?
E o percepţie care a venit în timp, pentru că au existat suspiciuni legate de acest serviciu, "Doi şi-un sfert", cum ştiu că i se mai zice. A fost creată în mulţi ani această suspiciune şi acum ne e greu s-o mai schimbăm. E o percepţie de imagine care pla­nea­ză asupra noastră. Noi suntem un serviciu deschis, transparent, de informaţii, care asigurăm suportul logistic şi de informaţii pentru alte structuri.


Şi atunci în ce constă acest su­port de informaţii despre care vor­bi­ţi dacă interceptări nu faceţi? Filaj?
(Tăcere)


Daţi câteva exemple de metode de acţiune. Repet: filaj?
Desfăşurăm activităţi specifice conform cu atribuţiunile pe care le avem.


În general, de la cine primiţi cele mai multe solicitări?
Primim cereri de la parchete, de la Poliţie, de la crimă organizată... Facem schimb de informaţii cu SRI şi cu celelalte servicii, în care avem puncte comune de colaborare.


Nici politicienii nu v-au ajutat foarte mult în crearea acestei percepţii care dumneavoastră vi se pare incorectă. Ei au fost primii care au vorbit despre DGIPI ca despre o structură care face poliţie politică.
Vedeţi, când nu cunoşti ceva despre un lucru, îţi dai cu părerea.


E adevărat, dar cum despre DGIPI a fost destul de greu să cunoşti ceva...
Datorită acestei închideri de care a dat dovadă DGIPI, din cauza opa­cităţii, nimeni nu ştia ce se întâmplă şi despre ce e vorba. Atunci au început să perceapă serviciul ăsta fiecare pe interesul lui. Acum noi suntem deschişi: ăştia suntem, cu asta ne ocupăm şi mergem înainte.


Poate predecesorii dumnea­voastră au vrut să protejeze instituţia prin această tăcere.
Eu cunosc foarte bine cadrul legal al acestei instituţii şi, atât timp cât am cadrul ăsta legal, vreau să încerc să schimb imaginea ei, astfel încât cetăţeanul să ne perceapă ca pe o instituţie în slujba sa.


A fost un subiect public, adus în discuţie chiar de preşedintele Băsescu în 2009, faptul că şapte ofiţeri DGIPI au fost acuzaţi de Parchet pentru infracţiuni grave. Ce s-a întâmplat cu ei?
Nu comentez în legătură cu acest subiect, pentru că nu a fost pe timpul mandatului meu.


Dar l-aţi preluat, face parte din "valiza" cu documente care v-a aşteptat pe birou când aţi venit aici.
Dosarele au fost trimise la instanţă.


Deci sunt trimişi în judecată.
Au fost la Parchet. Mai mult nu pot să vă spun ce a fost, dacă sunt vinovaţi sau nu.


Dar mai lucrează în in­sti­­tuţie?
Lucrează în cadrul ministerului.


Toţi cei şapte?
Da. Din câte ştiam eu în perioada respectivă, au trecut în alte structuri ale ministerului. Unde sunt acum exact, n-aş putea să vă spun. Dar la noi nu mai sunt. Eu când am venit nu i-am mai găsit aici.


Dumneavoastră aveţi o carieră mai degrabă diplomatică. Vă simţiţi confortabil aici?
Toată lumea spune că vin din di­plo­maţie, dar nu e chiar aşa. Vin de la muncă. În Austria, tot muncă de po­liţie am făcut. Aveam o medie de 6.000-6.500 de arestaţi pe an. Români.


Pentru ce, în general?
Pentru furturi, toată gama de fapte. Ataşat de afaceri interne nu înseamnă diplomaţie, înseamnă ofiţer de crimă organizată, de judiciar, de poliţie. A, pe lângă partea de poliţie, ai şi partea de reprezentare externă.


În modul, 6.000-6.500 de arestări pe an sună destul de mult. Compa­rativ cu alte grupuri naţionale de pe teritoriul Austriei, eram campioni la infracţiuni?
Nu, comparativ cu alte grupuri, nu stăteam rău. Nu eram campionii criminalităţii.


E adevărată legenda cu românii care mâncau lebede la Viena?
Nu, eu aşa ceva n-am auzit în 2003, când am ajuns la Viena.


Cum a fost trecerea din Austria la Bucureşti?
Eu sunt poliţist de judiciar, asta am fost o viaţă întreagă. Lucrez de 32 de ani în ministerul ăsta.


Atribuţiile legale ale DGIPI se restrâng doar la Ministerul de Interne? Adică acest serviciu colectează informaţii doar despre poliţişti?
Pe partea de protecţie de informaţii, competenţele instituţiei se restrâng doar la cadrele Ministerului de Interne. La cei peste 150.000 de angajaţi ai MAI.


În DGIPI câţi angajaţi sunt?
Destui.


Ca ordin de mărime?
Sunt nişte cifre care sunt în mişcare, mai ies la pensie?


Câteva mii, câteva zeci de mii?
Nu, sunt câteva mii.


Sunteţi comparabili cu SRI?
Nu, suntem mult mai mici.


SRI susţine că au 3.000 de ope­rativi.
Noi avem mai puţini.


Care sunt cele mai mari vulne­rabilităţi în Ministerul de Interne?
Să ştiţi că, dacă ne comparăm cu alte state din UE, avem profesionişti adevăraţi, cu toate că s-a făcut acest schimb de generaţii, poate mai rapid decât trebuia. În 1990 au plecat mulţi, în perioada 1997-2000 s-au făcut foarte multe pensionări anticipate. Media de vârstă la noi e de 34-35 de ani. Cei tineri care au venit au calitate, am accesat fonduri europene...


Ştiu că aţi accesat recent un fond de peste 7 milioane RON...
Da, avem un program de analiză a informaţiilor, pentru asta sunt banii. Iar peste experienţa poliţiştilor dacă venim şi cu partea de informatizare şi de management al documentelor şi cu celelalte modalităţi tehnice care să ne ajute, în cel mai scurt timp această unitate îşi va recăpăta locul acolo unde merită.


Adică unde?
Ca un serviciu de informaţii cre­dibil, care oricând să stea la aceeaşi masă cu celelalte servicii din Europa.


Atunci când aţi venit în funcţie aţi avut temerea presiunilor politice?
Nu. Deasupra noastră nu există nici o presiune politică.


Dumneavoastră aţi venit pe timpul domnului Blaga...
Da, nici domnul Blaga, nici domnul Igaş n-au exercitat nici o presi­une. Acest serviciu a fost târât într-un con de umbră datorită presiunii politicului. Or, noi nu facem politică.


Dar în trecut a fost cazul?
Dumneavoastră ştiţi mai bine ce a fost în trecut. Eu din 2003 am aflat doar din presă, pentru că nu am fost acasă.


Dacă nu vă deranjează, o să vă spun cele mai dure supoziţii urbane care circulă despre DGIPI şi o să vă rog să le răspundeţi.
Da.


Sunteţi instituţia care are în seif dosarele de corupţie ale politicienilor din România. Sunteţi arhiva corupţiei politice.
Noi nu desfăşurăm activităţi pe linia combaterii corupţiei. Asta face DNA, iar la minister, DGA.


Nivelul de acces la informaţii al "Doi şi-un sfert" i-a permis de-a lungul timpului să colecteze o arhivă întreagă de dosare incriminatoare la adresa politicienilor.
Eu nu ştiu să avem aşa ceva în arhivă.


Ultimul dintre dosarele despre care s-a vorbit a fost cel referitor la ALRO, cel din care au apărut stenogramele cu Elena Udrea şi Dorin Cocoş.
Vă rog să nu mă întrebaţi decât ce a fost din octombrie 2009 încolo, când am fost numit, că nu ştiu să vă spun.


Nu ştiţi să fi fost acest dosar?
Nu ştiu. E ca şi cum v-aş întreba pe dumneavoastră ce a fost înainte de Decembrie ’89.


O să vă surprind şi o să vă spun că am aflat multe lucruri inte­resante din acea perioadă chiar din arhive.
Păi... Vă daţi seama, la câte avem de făcut cu programul ăsta de reformă a unităţii, s-o aducem la nivel eu­ropean, să mă apuc să caut în arhivă...


N-aţi fost niciodată în arhivă?
În arhivă? Am fost doar când am făcut-o pe cea nouă, dar să mă duc să caut documente, Doamne fereşte! N-am curiozităţi din astea.


Altă supoziţie: aveţi agenţi acoperiţi şi informatori în presă.
Agenţi acoperiţi? Vă daţi seama... Lucrul cu informatorul şi lucrul cu in­formaţii reprezintă o muncă se­cretă. Deci fiecare... Deci eu nu pot să ştiu dacă sunt informatori în presă sau în altă parte... Fiecare ofiţer lu­crea­ză numai cu informatorii lui, pe care şi-i ştie numai el. Dacă fiecare ne-am cunoaşte informatorii, ce-ar ieşi?


Deci dumneavoastră nu ştiţi dacă aveţi sau nu informatori în presă?
Eu nu am.


Ceilalţi ofiţeri DGIPI ar putea să aibă şi să nu ştiţi.
Deci nu... Deci nu ne interesează pre­sa. Pe noi ne interesează să cu­legem informaţii din mediile care ne pri­vesc pe noi. Presa nu e o ţintă pentru DGIPI. Aşa ceva nu se poate concepe.


Dar presa a fost definită în strategia de securitate a României ca fiind o vulnerabilitate la adresa securităţii statului, prin campaniile pe care le duce.
Da, dar pe noi ne interesează ordinea şi liniştea publică.


Bun. Care este bugetul instituţiei anul acesta?
Nu ştiu cât a fost pe 2010.


Măcar ca procent din PIB.
Deci, oricum anul ăsta a fost mai mic decât în 2009.


S-a simţit criza?
Da.


Aţi disponibilizat oameni?
Nu. S-a făcut o reorganizare a unităţii şi în funcţie de nevoile şi pro­blematica pe care le-am avut am făcut unele mutări, de exemplu din zona neoperativă în zona operativă.


S-au tăiat 25% din salarii?
La fel ca la toată lumea.


Dacă v-ar suna premierul sau preşedintele ca să vă ceară o favoare discretă, ce i-aţi spune?
Eu am deontologia profesională foarte clară. La noi e o regulă foarte clară, un circuit al documentelor şi al informaţiilor pe care trebuie să-l respecţi. Dacă nu respecţi asta, eşti pasibil de pedeapsă.


Iată că au fost şi cazuri. De exemplu, domnul Cornel Şerban, fostul director DGIPI arestat cu Puiu Popoviciu, mai lucrează aici?
Nu, este pensionat.


Domnul Gelu Drăjneanu?
Tot la pensie a plecat.


Care este cea mai spectaculoasă realizare a instituţiei de când o conduceţi?
Faptul că am reuşit să facem un colectiv cu care să ne înţelegem, să vor­bim aceeaşi limbă şi faptul că am în­ceput modernizarea acestei insti­tuţii, inclusiv din punct de vedere al dotărilor tehnice.


Ce înseamnă dotări tehnice?
Aceste 7 milioane RON din fonduri europene, din ei vom achiziţiona apa­ratură de IT, softuri, care să ne per­mită să facem analiza informa­ţiilor.


Dar aceşti bani au fost admi­­nistraţi şi distribuiţi tot de Ministerul de Interne, care a decis cui se acordă banii europeni. Vi se pare corect?
Noi am depus o listă a proiectelor şi ne-am încadrat cu totul în grila aia. Am depus un proiect care a fost punctat cu 98,5%. Avem o structură de oa­meni care sunt specializaţi numai pe proiecte. Avem şi alte proiecte, de­puse la alte ministere, pe care o să le câştigăm. Avem şi unul la Ministe­rul Telecomunicaţiilor, care e în ul­tima fază de evaluare. Nu poate ni­meni să ne favorizeze, pentru că ex­perţii care le evaluează nu ţin de mi­nister.


Ce vizează proiectul de la Telecomunicaţii?
E pe managementul documentelor. Totul va fi electronic, va fi semnătura electronică şi vor dispărea scurgerile de informaţii, pentru că nu mai există hârtie.


Există politicieni periculoşi pentru siguranţa naţională?
Nu răspund la această provocare.


Există judecători?
Nu ştiu. Noi nu cercetăm judecători.


Există moguli periculoşi?
Deci, asta e o chestie care nu e de competenţa noastră şi noi nu ne băgăm.


A încercat vreodată cineva să vă şantajeze?
Nu, de ce? Şi dacă ar încerca n-ar avea nici o şansă. A, se fabrică una, alta...
Ultima oră
Pe aceeasi temă
România, Top Secret România, Top Secret
George Maior: George Maior: "Avem 3.000 de ofiţeri operativi, plătiţi în medie cu 2.500 RON"
Alte titluri din: Special
30 de ani de la revolta muncitorilor brașoveni. Ce a spus Ceaușescu despre evenimente 30 de ani de la revolta muncitorilor brașoveni. Ce a spus Ceaușescu despre evenimente
Luminile şi umbrele trecutului recent Luminile şi umbrele trecutului recent
Mai multe titluri din: Special
Antena3.ro A văzut o vacă pe drum și a scos imediat telefonul să o filmeze! Ce făcea animalul în timp ce o mașină mergea în față - VIDEO impresionant!
Libertatea.ro George și-a violat fiica. După 27 de ani, fata ajunsă femeie în toată firea s-a răzbunat crunt pe el
A1.ro Cercetătorii avertizează: 2018 ar putea fi anul marilor cutremure!
IncomeMagazine.ro Cate rachete balistice are armata Rusiei?